Actualitate
Aflat „în curtea” palatului regal, posesor al unui tunel secret și martor peste timp a unor povești despre câștiguri fabuloase sau tragedii, această Perlă a Carpaților așteaptă vizitatorii pentru a le dezvălui câte un strop din farmecul său.
Sursa foto : Facebook
Ca orice loc emblematic, cazinoul este subiectul unor legendele urbane și zvonuri care au circulat de-a lungul timpului. Aceste povești adaugă un farmec aparte și o aură de mister locului.
O dublă inaugurare
Cazinoul din Sinaia este un candidat perfect pentru cei care doresc să trăiască o experiență plină de strălucire și emoție. Cei pasionați de joc sau cei care uneori deschid o platformă de gambling, au de aflat povești fascinante în acest loc plin de eleganță. Cu o istorie încărcată de secrete și amprente de personalități, de peste 100 de ani, Perla Carpaților a fost construită la inițiativa Regelui Carol I, iar primul său acționar a fost baronul Edgar de Marçay. Cu o avere considerabilă, baronul era și acționar al cazinoului din Monte Carlo, după arhitectura căruia a fost construit și cel din Sinaia. La doar 2 zile după inaugurare, cazinoul a fost scena unei duble sinucideri care a avut ecouri în întreaga Europă, motiv pentru care a fost închis temporar. A doua inaugurare a avut loc în 1913, prezentatorul de pe scenă fiind Alexandru Davilla (atunci şi director al Teatrului din Bucureşti). Au fost prezenți membrii familiei regale și Titu Maiorescu, pe atunci prim ministru al ţării. Memorabila seară a continuat cu un concert sensibil susţinut de George Enescu, la doar 32 de ani, şi s-a încheiat cu focuri de artificii.
Trenul de plăcere
Chiar dacă și-a dorit un edificiu spectaculos, care să concureze cu edificii similare din Europa, regele era îngrijorat de sumele imense care se jucau la cazino, motiv pentru care unii dintre baroni au contracarat cu donații semnificative pentru văduvele și orfanii de război. În acest fel, regele a devenit mai indulgent. În timpul weekend-urilor, protipendada venea de la București la Sinaia cu trenul. Acesta ajungea la 16/30 la Sinaia, iar la ora 17 se deschideau porțile Cazinoului. Fluxul jucătorilor din acea perioadă era impresionant, edificiul găzduind, în fiecare zi de joc, cel puţin 800 de persoane doritoare să ajungă la cele 13 mese din Sala
Oglinzilor sau în sala mai mică (privee), unde sumele jucate erau mult mai mari. Se spune că, înainte de a pătrunde în Casino, jucătorii, încrezători în şansele unor câştiguri însemnate, aruncau arginţi în fântâna arteziană din apropierea clădirii.
Tunelul secret
Între Cazino și Hotelul Palace, pe sub parcul Dimitrie Ghica, a fost construit un tunel cu o înălțime de 3 metri, o lățime de 2 metri și o lungime de 25 de metri. Cei care aveau buzunarele pline cu bani puteau ajunge, nevăzuți, din hotel în cazinou, feriți de priviri indiscrete și știindu-și câștigurile în siguranță, tunelul, luminat și încălzit, fiind calea cea mai bună pentru un du-te-vino nu numai financiar, ci și amoros. Amantele îmbrăcate după ultima modă putea ajunge, la rândul lor, alături de cei care le protejau și întrețineau, iar astfel de secrete de alcov erau ținute departe de ochii curioșilor și, mai ales, ai ziariștilor gazetelor mondene.
Bazarul lui Benli
Puțini știu că în apropierea Cazinoului din Sinaia exista un bazar, poate unul dintre cele mai vizitate ale stațiunii. Cei care ajungeau în acest bazar, îl întâlneau pe turcul Hagi Benlia – cunoscut de toată lumea ca Benli, cel care, purtând turban roşu-visiniu şi şalvari de mătase, aducea Orientul în Sinaia și încerca să îi convingă pe vizitatori să cumpere argint filigranat, încrustaţii în metal, obiecte de jad, chihlimbar, sidef, corali sau mărgean. Pe lângă marfa de pe tarabă, se spune că turcul Benli obișnuia să le ghicească vizitatorilor și, mai ales, vizitatoarelor, câteva numere norocoase în zațul cafelei pe care o servea în schimbul câtorva monede. Astăzi bazarul este nu doar un loc de cumpărături, ci și un punct de întâlnire și de socializare pentru localnici și turiști. Aici, toți se pot răsfăța cu un ceai turcesc aromat și se pot bucura de ospitalitatea vânzătorilor, care povestesc cu drag despre tradițiile și obiceiurile lor.
